Tacerea

Tacerea, suna a alb, a gol, uneori a nimic, alteori a multe, Göete a spus ca e de aur, dar omul de rand o apreciaza cel mai mult cand inlocuieste cuvantul "nu" fara a-l pronunta si fara a nega posibilitatea unui "da"; mai inlocuieste si minciunile; iar eu cred ca ar trebui apreciata mai mult cand insoteste meditatia, gandul, visul, zborul spre infinit...