miercuri, 12 noiembrie 2008

Copile, viseaza! Tinere, lupta si invinge! Omule intareste-ti si consolideaza-ti visul transformat in realitate!

Intr-o postare anteriora am spus ca daca o persoana dintr-o tara subdezvoltata se gandeste la altceva decat la problemele cu care se confrunta zilnic (si aici ma refeream la dialogul acelei persoane cu ea insasi), atunci acea persoana este sigur un adolescent; imi mentin parerea si acum, dupa cum am promis in acel text, mi-o voi justifica.
Eu (si majoritatea lumii, dupa parerea mea) cred ca omul de-a lungul vietii trece prin mai multe etape; prima etapa este cea a copilariei in care omul imita, copiaza pe cei din jurul sau si isi face o idee eronata (frumoasa) despre viata, traind intr-un vis; cand ajunge la varsta adolescentei si incepe sa vada fata dureroasa a vietii incepe sa se intrebe, sa dialogheze cu el insusi, ca si cum s-ar fi trezit intr-o camera goala si se intreaba cum a ajuns acolo, ce o sa urmeze etc. Cand o persoana dialogheaza cu ea insasi incepe sa se descopere si cauta sa se descopere, isi creeaza un ideal si incearca sa lupte pentru el si se intreaba in continu ce sa faca ca sa-si atinga telul, de aceea cred ca adolescentii, sau mai bine zis tinerii ar fi singurii capabili sa se gandeasaca la altceva decat la problemele zilnice, pentru ca sunt singurii care spera. Oamenii maturi au pierdut speranta si ardoarea si incep sa se conforme cu ce au si cu ideea ca nu se mai poate schimba nimic (ma refer aici la cei care traiesc la limita subzistentei si in mizerie) si nu mai gasesc rostul acelor intrebari, cu sau fara sens, despre care am vorbit intr-o postare anterioara. Toti cei care incearca sa ajunga din Africa in Europa, sunt tineri si nicidecum oameni maturi, "impliniti". Si daca n-ar exista acest entuziasm, atunci n-ar exista nici vise, nici speranta de a le implini nici implinirea lor; atunci multe persoane valoroase ar pierde ocazia sa se afirme, multe lucruri necunoscute (adevaruri ascunse de ochii lumii) ar ramane necunoscute si multe impresii eronate ar ramane eronate.
Intr-adevar, acest om tanar are si el defectele lui, pe care le compenseaza cu calitatile si defectele maturitatii, dar daca omul nu ar fi trecut prin aceasta etapa ar ramane incomplet, mereu copil si lipsit de experienta (experienta este dovada de maturitate); fara adolescenta omul n-ar putea sa zambeasca nostalgic la varsta maturitatii, gandindu-se la greselile facute in adolescenta, greseli care l-au calit si implinit.

2 comentarii:

bye spunea...

Buna,Alexandru!Faptul ca accepti ca se poate ca parerile tale sa suporte modificari in timp e o dovada de realism.Urmaresc postarile tale,sunt interesante si oglindesc si ceva din viata ta.Experiente diferite, pareri asemenea(in ceea ce ma priveste).In rest:la mai multe postari ( ma fac sa.......cuget) si implinire.

Alexandru Zatreanu spunea...

Multumesc pentru mesaj si ma bucur enorm ca postarile mele te fac sa cugeti; in ziua de azi lumea cugeta putin, e mecanica.