miercuri, 15 octombrie 2008

Nihilismul si religia

Ce apocaliptic si exagerat a parut Nietszche cand a spus ca Dumnezeu a murit (referinduse la ideea de Dumnezeu si la valorile impuse de Crestinism); Crestinismul n-a cazut, Dumnezeu n-a murit, dar nihilismul reprezinta o religie si o noua perspectiva de a privi viata pentru multe persoane, care cred sau nu ca Dumnezeu a murit, sau considera sau nu acest fapt real; nihilismul este atat de flexibil ca si budismul, pot spune ca este o religie atee, o religie compatibila cu celelalte sau nu, depinzand de forma de nihilism adoptata si acceptata de individ.
Cel mai important fapt este ca in comparatie cu crestinismul, nihilismul da mai multa importanta omului (sau mai bn zis da importanta numai omului), autosuperari acestuia, individualitatii acestuia etc.
Nihilismul da mult mai multa importanta artei, care prin creatie si contemplare ajuta individul sa se depaseaca si sa se transforme in super om. Problema crestinismului e ca vrea un om deosebit, devotat lui Dumnezeu, un individ cu un comportament exemplar, dar intotdeauna un sclav al divinitatii si al bisericii; de ce spun al bisericii: exista Dumnezeu, dar exista si religii, care nu sunt creat de divinitate ci de om (de persoana care traieste o revelatie divina sau nu- au existat destui "profeti" escroci, care au cautat doar interesul personal si controlul asupra populatiei, lucru foarte important in formarea unei religii); omul este imperfect si prin urmare religia este imperfecta, toate religiile au atuuri dar si incoveniente; religiile au aparut odata cu formarea statelor si a armatei, poate de aici legatura atat de stransa intre aceste organe de-a lungul istoriei; toate au aparut pentru a controla populatia fizic si spiritual; religia a controlat morala, etica oamenilor, constiinta lor si asta face si religia crestina acum: sunt atatea pacate sau lucruri bune si lucruri rele care aduc cu ele consecinte eterne; acestea ne fac sa ne subjugam divinitatii si contrazic cuvintele lui Dumnezeu care nu obliga pe om sa-l urmeze, il lasa liber sa-si aleaga calea.
Eu nu cred ca divinitatea vrea sa subjuge omul, eu cred ca il vrea liber, cu mintea deschisa, intr-un interogatoriu perpetuu cu el insusi si cu lucrurile care il inconcojoara, pentru a-si obtine scopul de a se descoperi, a fi el a depasi acest prag de om pentru a deveni un super-om, o fiinta noua care sa traiasca in armonie cu divinitatea insasi (in mijlocul ei); dar mai intai de toate omul vechi trebuie sa moara pentru ca cel nou sa se nasca (la fel cum ii zicea Iisus lui Nicodim) si sa-si descopere divinitatea care sta in el si asteapta strigatul care sa o determine sa isi faca simtita prezenta. Despre aceste persoane voi vorbi in curand, iar pana atunci: vorbiti-va, fiti voi!

2 comentarii:

Daquinus spunea...

Şi eu sunt de părere că adevăratele virtuţi creştine: libertatea, bucuria, iubirea, simplitatea, discreţia şi smerenia sunt ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi. Nu de Dumnezeu mă tem, fiincă e atotbun, ci de mine însumi; liber şi rău fiind pot să nu-I deschid uşa. Îmi plac postările tale,majoritatea trezesc în mine ecouri ale propilor mele gănduri. Mai aştept şi altele.

Alexandru Zatreanu spunea...

multumesc pentru comentariu si ma bucur ca stimulez gandirea.