De la Ileana Cosanzeana la "Pretty Woman"

Cateodata e bine sa facem pe copiii, sa uitam de grijile vietii si sa actuam ca in copilarie cu veselie si spontaneitate, ca si cand lumea ar fi un vis perfect; ne ajuta sa ne detasam de grijile vietii. Mai rau este cand in anumite aspecte uitam sa ne maturizam saupur si simplu nu vrem, sau nu vrem sa credem ca ne-am maturizat; un copil traieste intr-un vis, care isi anunta sfarsitul cu "moartea" lui Mos Craciun si se termina definitiv cand individul vede si cealalta fata a lumii, aceea rea, in care rau iti fac si amicii si in care icepe sa doara si inima, sufletul, nu doar trupul.
Copilul imita pe cei din jur si crede orice: imita sunetele si incepe sa vorbeasca, imita gesturile, crede tot ceea ce i se spune si ce aude. Bunica, mama ii citeste in fiecare seara povesti cu Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene si toate se termina cu: "si au trait fericiti pana la adanci batraneti"; cand ajunge la adolescenta individul crede ca si lui i se poate intampla acelasi lucru ca si eroii din basmele copilariei, insa dragostea doare ca si viata, lumea din casa parinteasca nu este aceeasi cu cea de afara si nu are aceleasi intentii (adolescentul se loveste in primul rand de egoismul celorlalti) si Raluca sau Mihaela, sau cum s-o numi fata din a doua sau a treia banca cu care se saruta pentru prima oara nu este Ileana Cosanzeana; cu timpul deschide ochii se maturizeaza vede ca povestile sunt la fel ca pacaleala Mos Craciun; individul vede altfel lumea si dragostea, si totusi inca mai crede ca isi poate gasi jumatatea perfecta si o gaseste, dar nu dureaza o eternitate (omul se plictiseste); si desi vede cu ochii lui ca dragostea perfecta nu exista, crede in ea ii alimenteaza mitul: nu mai sunt povestile acum, acum productiile cinematografice, romanele de dragoste etc. tin loc de basme ale copilariei. Telenovele cu un final mieros, lacrimogen si filmele tip "Pretty Woman", prezinta continuitatea conceptului de amor ideal, perfectt in vietile noastre, si prin urmare prezinta povesti imposibile (nu cred ca finalul din "Preety Woman" se pote repeta in realitate, e la fel de fictiv ca un film apocaliptic.
Vreau sa subliniez ca amorul perfect exista, dar nu este cel din basme sau telenovele, este cel de zi cu zi, acel amor pe care il alimentezi, care trec prin grele incercari(certuri, dezamagiri etc) si rezista, care seamana cu omul si cu viata, imperfect, dar care cauta perfectiunea; amorul acesta este un spectacol perfect, dintre multele spectacole pe care ni le prezinta viata si nu trebuie sa ne "drogam" cu ideea eronata facuta despre dragostea perfecta, aceasta trebuie pastrata intr-un sertar ca o carte cu basme pe care o mai deschizi din cand in cand si iti aduci aminte cum erai cand erai copil. Pe curand si fiti voi!