Acum cateva zile am vorbit despre nihilism si punerea in practica a ideilor lui Nietzsche cu motivul de a ne descoperi si a ne depasi; pot spune ca era o noua forma de a intelege spiritualitatea si de a vedea divinitatea dintr-o alta perspectiva. Vorbeam despre faptul ca acele persoane care se cultiva, care citesc si admira arta, se cunosc pe ele insasi mai bine, isi descopera calitatile si defectele si reusesc sa supereze stadiul mediocru in care se afla. Aceste persoane sunt cu adevarat ele si se apropie mai mult de stadiul de divinitate al omului, si acest lucru de multe ori este simtit de cei din jur. Mai inainte de a vorbi despre aceste persoane, trebuie sa clarific un lucru: eu cred ca exista trei tipuri de persoane (gandindu-ma la capacitatea lor mentala) : persoane subdezvoltate mental, persoane normale si persoane superdotate.
Persoanele "subdezvoltate mental" sunt acelea care se nasc cu un handicap mental (debile mentale, asa zise nebune etc.) in general cele care nu au o capacitate mentela normala.
Persoanele "normale" sunt acelea "standard" ca sa zic asa, cele mai numeroase.
Iar persoanele superdotate sunt acelea care s-au nascut cu o minte privilegiata, cu o capacitate mentala superioara a persoanelor asa zis "normale"; acest tip de persoane reprezinta un numar redus (la fel ca si cele asa zis "subdezvoltate") in comparatie cu cele normale.
Poate ca termenii pe care i-am utilizat pentru a delimita tipurile de persoane nu sunt pe placul tuturor (pentru aceasta imi cer scuze) , dar obiectivul meu principal este a fi usor de inteles fiecare concept. Pe langa aceste diferente care le gasim intre persoane mai gasim si altele mai profunde pe care voi incerca sa le clarific cu un exemplu: sa presupunem ca avem in fata noastra doua persoane asa zis "normale": una dintre ele are o memorie mai slaba, dar asta nu inseamna ca este mai proasta decat cealalta, diferenta poate fi redusa in momentul in care persoana dezavantajata are o capacitate de munca mai mare decat cea avantajata; ceea ce vreau sa scot in evidenta este faptul ca oamenii se nasc cu capacitati si talente diferite, dar asta nu inseamna ca nu au aceleasi posibilitati de a-si atinge obiectivele, calitatile si defectele se compenseaza; aceasta ne face pe toti egali si cum toti suntem egali avem aceleasi sanse de a ne descoperi, de a evolua, asta depinde numai de noi si de felul in care stim sa ne scoatem in evidenta calitatile si sa ne corectam, sa ne ascundem defectele si atunci cand trebuie sa stim sa profitam de ele. Acele persoane care vor reusi sa indeplineasca acesta vor reusi sa razbeasca.
Au existat si exista atfel de persoane, care au reusit sa atinga intr-un fel "divinitatea", sau mai bine zis sa-si castige rangul de divini; si nu marefer la imparati romani, persi sau egipteni care se autoproclamau zei, divinitatea lor era doar o iluzie creata de puterea pe care o detineau acesti imparati, in ochi lor si a lumii (mult mai credula atunci decat acum- nu cred ca o persona intr-o societate dezvoltata ca cele di ziua de azi poate sa creada ca presedintele tarii ei este un zeu, atunci credeau). Insa exista persoane care au obtinut aceasta divinitate, facand lumea sa le dea acest titlu, oameni care au muncit cu ei insisi si au facut lumea sa se bucure de operele lor intelectuale, si aici ma refer la artisti inediti, compozitori, scriitori, mari personaje istorice etc, oamenii cu o cunoastere de sine si o scara de valori bine si puternic cladita (si aici nu ma refer la una standard, fiecare are scara sa propie de valori). Unii au ajuns sa fie considerati genii, dar sunt si multi genii falsi creati de aparente; un geniu se naste dar daca nu munceste cu el insusi nu poate sa-si comfirme statutul de geniu, asa ca dupa parerea mea un geniu se si construieste in timp.
Noi trebuie sa ne descoperim sa ajungem sa atingem divinul, sa iesim din acel rau al nimenilor, al oilor care behaie dupa oaia lider; sunt constient ca multi nu vor sa asculte sau sa vrea sa schimbe situatia, e problema lor (cum zicea Iisus: cine are urechi de auzit sa auda!), dar o schimbare este necesara pentru o lume mai buna, mai aproape de perfectiune si de divinitate.
Eu va multumesc inca o data pentru ascultare si va spun ca mereu: fiti voi, evadati din turma! Pe curand
miercuri, 22 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Buna Alexandru!Interesante vederile tale despre viata si individ.Parerile expuse,puternic tusate,se vor mai schimba de-a lungul vietii.La varsta asta sa ai asa preocupari.....mai rar.In rest sper sa nu te supere comentariul meu si astept alte postari.Sa ai parte numai de bine.
Buna bye! multumesc pentru comentariu; sunt constient de riscul de a-mi schimba ideile, mi s-a intamplat, dar deocamdata le sustin pe acestea si sper sa nu le schimb. Sa auzim de bine! pe curand!
Trimiteți un comentariu